Astăzi suntem închiși în case

Astăzi suntem îndepărtați de familie și prieteni. Oriunde ai fi în lume avem astăzi ceva în comun: suntem închiși în proprile noastre case. Astazi suntem 3 miliarde de oameni prinși în carantina vieții. Oare ce gândești acum? Unde te aflii acum? Care este povestea ta?
Este adevărat că de astazi povestea ta poate să devină un capitol din cartea mea Jurnal de carantina.
Ce trebuie să faci? Pune pe hârtie povestea ta de carantină, ideile și sentimentele tale. Adaugă minim o poza cu tine și o descriere a locului în care te afli. Trimite apoi povestea ta la email: alexandruvoda@gmail.com și povestea ta, alături de alte minunate povești ale oamenilor de pe toată planeta, se va publica în cartea Jurnal de carantina.

Sunt scriitorul Alexandru Bogdan Vodă și sunt un supraviețuitor al crizei provocate de Covid-19 și locuiesc in Tenerife. Vă las un mesaj important pe această cale. Voi verifica emailul meu în fiecare zi la ora 8:00 pm, atunci când soarele va coborî dincolo de linia orizontului. Voi selecta zilnic cele mai frumoase povești din carantină și le voi include în cartea Jurnal de Carantină. Nu ești singur! Sunt alături de tine. Aștept povestea ta.

Cartea o să o găsiti aici în Tenerife la https://www.facebook.com/impresionloscristianos/ care se va ocupa si de publicarea ei, sau o vei primi prin poștă dacă nu ești din Tenerife.

Despre mine: https://www.amazon.com/Alexandru-Bogdan-Voda/e/B06VVQLL8F%3Fref=dbs_a_mng_rwt_scns_share

Jurnaul meu de carantină

Da este adevărat. Lucrez la o noua carte. Este o carte bazată pe lucruri și întâmplari din carantina Covid19. Oamenii cred ca in carantină nu se întâmplă lucruri ciudate însă hai sa va dau un pasaj ca să doriți să citiți apoi toată cartea mea.

Sper ca atunci când carantina se va termina cartea o să fie gata și ea. Va dau azi un pasaj din ea.  

Din jurnalul meu de carantină….

Cu două săptămâni în urmă, am văzut un articol cum că o familie din Tenerife face viziere pe care le donează către centrele de sănătate și poliția din zona noastră. Din articolul de pe facebook se înțelegea că orice ajutor ar fi bine venit, căci au nevoie de  materiale cu care sa facă viziere. Am luat imediat legatura cu ei si am pregatit 200 de unitati de folie transparenta, ultra rezistenta la caldura mare care este cea mai des folosita pentru fabricarea acestor viziere. Ne-am întălnit, am predat materialul cu mare plăcere și părea că aici pe insula asta mică, unde trăim am reușit să facem o mică donație în aceste momente grele prin care trecem toți. Timpul a trecut și în una din nopți pe la 11 seara mă trezesc cu mesajul următor:

  Bravo, zic eu ,,, uite și tu că efortul tău a meritat. Am tot stat și gândit cum să fac să ajung la depozit la noi, căci mai am acolo încă 700 de folii transparente  ultra rezistane și aveam de gând să le donez și pe astea. 

Lunea viitoare se putea face acest lucru. 

Aseară apare un anunț pe un blog al românilor din Tenerife cum că:

Produsele celor două familii de români, creatoare de măști de protecție împotriva virusului, Covid 19, au acoperit o mare parte dintre sectoarele cu urgențe de pe insulă.

Ce frumos spun eu! Sincer ma bucur când văd ca oamenii au reușit să facă ceva cu produsele donate. Bravo zic eu.

Însă apar și mulțumirile:

Dacă la debutul activității lor, ajutorul a venit doar din partea celor de la magazinul de produse alimentare românești din localitate, Carpatica Minimarket, care le-a împrumutat o mașină de plastificat documente și materialele aferente și de la magazinul de mercerie din oraș, Textil Sur, care le-a oferit elastic, după primele apariții a știrii pe rețelele de socializare și în presa din România, au sosit și alte ajutoare. Pe plan local ajutorul a venit din partea Alinei Râmaru – Consulul Onorific al României în Insulele Canare și a Adinei Bandini Lazăr – președinta Asociației Rumacan. În schimb, după apariția unui articol în ziarul Libertatea din România, argeșeanul Mihai Vătafu le-a donat încă o mică sumă de bani.

Mai citesc o dată…. Nimeni altcineva nu a donat nimic? Probabil că cei care am donat 200 de unități suntem uitați? Nu că era important să ne treacă și pe noi aștia mici și neimportanți . Ajutorul a venit doar din partea celor enumerați mai sus? Ca și cum nimeni alcineva nu a ajutat.
Lipsește din articol probabil următoarea frază: Mulțumim tuturor celor care au ajutat. 

Dar se pare că mai au nevoie de ajutor,  căci finalul articolului este colosal de important:

Nu mai avem materiale!

Familia Cenușă va continua să confecționeze măști și după închiderea carantinei. Cei care lucrează cu bolnavii au mereu nevoie. Singura mare problemă sunt materialele de care au mare nevoie și resurselor financiare. În afară de cele câteva donații, românii noștri inimoși au intrat serios în bugetul familiei iar dacă nu vor da drumul la afacerea de familie nu se știe cum se vor descurca.

Donați va rog dragii mei români din insulele Canare. 

va urma..........